Complimente nemțești

Am părăsit Berlinul pentru o zi - această capitală a Germaniei care parcă nu e din Germania, pentru că Berlinul e mai mult de-atât, e un glob pământesc plat. Am ajuns la München - care mai întâi e Bavaria și după aceea e Germania. 

Scriitorul și traducătoarea lui

Sunt în autocar, între Berlin și München. Aproape un arhaism în Germania de astăzi. Totuși, autobuzul cu etaj, cu destinația finală Zürich, este plin. O ciorbă socială. Să vrei și nu găsești oameni mai diferiți care să stea, cuminți, unul lângă altul.

Frizerul și Volodya

Îmi găsisem un frizer nou, pe strada Lungă din Brașov. Avea vad pentru că era în fața Centrului Militar Județean. Dar eu mergeam să mă tund sâmbătă când era liniște. Frizer ca pe vremuri: pieptene de aluminiu, briantină, small talk, prosopele chinezești roz, ambalaje de șampoane nemțești reumplute cu diverse, măturica  de paie pentru îndepărtat părul de pe haine, peria cu pudră de talc de la final - în care ciubucul dispare discret ca într-un norișor complice - în fine, un fel de muzeu al frizeriilor.

Regina Nopții

Cineva vorbea tare pe stradă, puțin după miezul nopții. Nu eram sigur dacă se certa sau vorbea normal. În cartierul nostru noaptea e atât de liniștită încât, dacă cineva lasă geamul deschis când face amor, toată strada devine părtașă bucuriei finale. Se întâmplă cam de două, trei ori pe săptămână...

Cărți, discuri și coincidențe

Acum o săptămână am terminat de citit o carte*, cadou de la Arinda. E vorba despre un roman grafic, scris și ilustrat în stilul benzilor desenate - o premieră pentru mine. O poveste tristă, despre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, relatată din perspectiva unui inginer de sunet și a uneia din fiicele lui Goebbels.