marți, 11 decembrie 2012

Nemții și deszăpezirea

În ultima săptămână a nins foarte mult în Berlin. Eu am zis c-am avut noroc să am parte de atâta zăpadă după doi ani cât i-am dus dorul în America de Sud. Când am fost să votez, savuram cu o satisfacție masochistă vântul rece care-mi ciupea fața așa, ca un fel de mic viscol. Dar și masochismul are limitele lui - plăcerea mi-a dispărut subit când cei de la Ambasadă m-au trimis acasă după dovada reședinței - dar asta e o altă poveste.
Distracția principală a fost să scoatem pisicile pe terasă și să vedem cum reacționează și apoi cum ies ele din mijlocul zăpezii.

Dar cam atât despre partea poetică și copilărească a iernii.

Deși a nins destul de tare începând de vineri, doar ieri (adică luni, prima zi de lucru) au început utilajele de deszăpezire să curețe străzile principale. Metroul e dat peste cap (are zone pe unde merge la suprafață) iar trotuarele sunt un adevărat patinoar. În schimb, pistele de bicicletă, aflate și ele la marginea trotuarului, păreau cele mai îngrijite din tot orașul. Să fie un respect deosebit pentru energia verde (adică a bicliciștilor congelați), să fie o decizie ridicolă a autorităților (soră dreaptă cu prostia) ori pur și simplu au fost luați pe nepregătite (având în vedere că în Berlin rareori ninge atât de mult).

Ieri a crescut temperatura cu vreo câteva grade, suficient cât să se facă o fleșcăială de zăpadă, apă și noroi, compoziție care a înghețat din nou câteva ore mai târziu.

Între timp aștept cam de o lună jumate să ne regleze caloriferele. Au venit de patru ori, de fiecare dată li s-a pus alt diagnostic și tot aiurea merg (dar acum măcar dau căldură). Poate până prin aprilie se rezolvă.

Liftul s-a stricat de vreo două săptămâni. S-a pus un anunț cu ”Inspektion” pe el și lumea așteptă resemnată să treacă cele două luni ”cât durează în mod normal” - conform celor comentate de vecini.

Având mult de lucru, nici nu mi-am dat seama că toată ziua de ieri a rămas radioul deschis. Singura mențiune despre zăpadă era la starea vremii. Nu tu coduri colorate, nu tu coloane de mașini blocate aiurea prin câmpuri (și nici idioți care ignoră avertismentele), nu opoziție care se spurcă cu puterea pe tema deszăpezirii drumurilor și nici jurnaliști ”obraznici” care întrebau unde-s banii pentru deszăpezire (dacă s-au alocat), kaizerii asfaltului, etc.

Dar eu sun fericit că am cât de cât căldură, între timp am și acces la internet (o altă poveste care seamănă izbitor de mult cu instalarea în România, Chile sau alte colțuri ale lumii) și meditez la complexul nostru în fața nemților. Concluzia - confirmată de multe ori în ultimele trei luni: oamenii sunt peste tot la fel. Populația, administrația publică, guvernanții - toți sunt făcuți din carne și oase iar în ierarhia priorităților pe ultimul loc este contribuabilul. Acest subiect este uneori numit și ”alegător” în funcție de interesele de la nivelele superioare.

Cine n-are pisică (pisici) să salveze una din nămeți și s-o ducă acasă. Îți oferă un set nou de preocupări și de cele multe ori sunt foarte amuzante.

PS: n-am apucat bine să adaug poza de mai jos că a sunat la ușă electricianul. Sesizarea am făcut-o acum două luni. L-am primit în pijamale pentru că m-așteptam să sune măcar cu o oră înainte de a veni. Mi-a zis că ”nu mai avea minute” (pe celularul de serviciu).