joi, 20 decembrie 2012

Intoleranță la lactoză

În urmă cu câțiva ani am asistat la un spectacol plin de aroganță și proastă creștere când la un târg internațional și-a făcut apariția o gașcă de politicieni români de diaspora. Hăhăieli, bancuri proaste și bețivăneală dar aranjați la patru ace și foarte inabordabili pentru muritorii de rând.
Individul care mi-a atras cel mai mult atenția a fost unul cu nume de produse lactate. Într-un stand generos ca spațiu și bine aranjat (și cu siguranță scump!), deasupra căruia scria mare ”România”, acest zer* inutil al societății s-a gândit să-și odihnească pintenii fix pe una din mese. Acea masă era rezervată discuțiilor dintre întreprinzătorul român și clientul străin.

Ca să ne înțelegem: întreprinzătorul este cel care, după ce la el acasă și-a plătit toate birurile și s-a umilit în fața tuturor controalelor făcute cu scopuri neclare, a mai făcut un efort pentru a veni la târg, și-a plătit bilet de avion, cameră de hotel și dreptul de a sta la acea masă, a dat bani grei pe promovare și a învins miserupismul ministerelor. Clientul străin este cel care aduce bani în țară, care creează în mod direct sau indirect locuri de muncă, generează consum și nu în ultimul rând, alte venituri la bugetul de stat.

Da, pe masa la care se putea semna un contract, politicianul nostru de diaspora își odihnea, plin de nonșalanță, ciocatele plimbate prin rahat (la propriu, la figurat...)

Tot din categoria ”derivate din lapte”, am mai asistat la un episod penibil, dar la alt târg. Un conațional care făcea parte din anturajul ministrului se posta în fiecare zi în fața standului Elveției, aflat vizavi și se hrănea fără jenă cu mostre de șvaițer. Pleca după ce păpa tot. Probabil că nu l-aș fi observat dacă nu-i lucea pe ceafă un grotesc lănțoi dă aur.

Care pot fi șansele să-i revăd pe amândoi în aceeași zi și în același minut?! S-a petrecut acum două săptămâni. Unul îmi rânjea din buletinul de vot iar celălalt își relaxa burduful pe un scaun al comisiei electorale de la Ambasada României din Berlin.

Pe primul m-am răzbunat cu ștampila (și da, m-am simțit bine!) iar cu cel de-al doilea mai am răbdare și, în cumsecădenia mea, îi dedic un filmuleț.





ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins2 (3). ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec. 
Sursa: DEX '98 (1998)