sâmbătă, 1 septembrie 2012

Ultima zi în Valdivia (și primul meu poncho)

E greu să pleci dintr-un loc pe care ajungi să-l îndrăgești dar dacă tot o faci, măcar să pleci în glorie. În cazul meu, probând noi vechi restaurante. Noi pentru mine, vechi pentru cei de aici pentru că într-unele au mâncat și au băut generații întregi.
În ultima zi am ales un loc unde, de cincizeci de ani încoace, se mănâncă ”crudo” - un soi de biftec tartar dar fără ou și cu carnea mai fină. Ți se servește uns pe pâinea prăjită. După gust i se adaugă ceapă, sos tartar, zeamă de lămâie și ardei iute tocat și amestecat cu ulei de măsline. Am băut bere neagră făcută după o veche rețetă germană. Evident, toate rețetele sunt secrete dar și neschimbate de zeci de ani. Localul se numește Haussmann și servește bere Kunstmann... De fapt, Valdivia este un fel de Sibiu și Brașov: nume nemțești, rețete tradiționale teutone, capete blonde.

Am mai făcut un tur scurt pe faleză și prin oraș, am fotografiat niște graffiti și un băruleț interesant pe dinafară și... finale con brio - mi-am cumpărat poncho. Data viitoare poate-mi iau și cal.


Locul cu ”crudo” și bere Kunstmann
Faimosul ”crudo”, sos tartar, ardei iuți cu ulei de măsline și bere neagră
Așa tată, așa fiu :)
Mai mănânc și sănătos: salată cu avocado și cozi de țelină, marca Erica
Ultima plimbare pe faleză
Un pic de primăvară


O tavernă tetris
Tadaaaaa!
Și versiunea poncho-tandem