Atenție, unele imagini pot conține prea multă culoare!
Când eram copil și-mi vizitam bunica, mă intrigau vecinii din sat care-și zugrăveau zidurile caselor cu var colorat. Unele erau albastre, altele erau verzi. Mama-mare n-a mers niciodată mai departe de un cuviincios ”blio deschis”. La fel am făcut și eu, până acum câțiva ani: am continuat tradiția tonurilor decente în toate aspectele vieții mele. O fi fost influența familiei, a uniformelor de la școală sau a cartierelor de blocuri, nu știu exact. Cert este că n-am avut în jur prea multe modele de diversitate.
Valparaíso este unul dintre cele mai interesante orașe pe care le-am văzut. Se află la doar 120 de km de Santiago, pe malul Pacificului și este foarte accesibil pentru toți cei care locuiesc în capitală. După ce cobori din autobuz, începi să simți agitația tipică a unui târg demodat. Ești înconjurat de piețe, de vânzători ambulanți și mici speculanți dar și de o mulțime de magazine care par să vândă doar nimicuri. Urmează apoi străzi înguste și umbrite de clădiri ale băncilor sau care îndeplinesc alte roluri administrative, greoaie și făcute să reziste puternicelor cutremure. Însă nu durează mult și orizontul se deschide din nou de îndată ce te apropii de port. De aici este suficient să privești în partea opusă oceanului și îți dai seama că orașul nu este construit pe orizontală și este un adevărat amfiteatru natural format zeci de dealuri care te înconjoară ca o arenă. Cartierele boeme, viu colorate, te privesc de sus în jos, aparent fără să aibă vreo legătură cu agitația caracteristică unui oraș-port.Ai impresia că lumea de aici trăiește într-o explozie de culoare. Domnește o dorință de a fi altfel. Dacă cineva își vopsește casa în roșu, vecinul nu-l va copia niciodată. Casa lui va fi violet sau portocalie. Dar nu se rezumă doar la o culoare de fond. De multe ori găsești pe zidurile caselor sau pe garduri desene și graffiti - curiozitate despre care am vorbit acum câteva zile într-un articol despre Pablo Neruda.
Străduțele formează un labirint în care vrei să te pierzi. De fapt, să te pierzi în Valparaíso este foarte ușor și se întâmplă multora. Fiecare pasaj te poate conduce spre o piațetă, la fiecare colț poți găsi o cafenea șarmantă sau un anticariat plin de surprize pentru colecționari.
Culoarea și originalitatea continuă și în interiorul restaurantelor. O cină cu fructe de mare și alte specialități chiliene este acompaniată nu doar de un vin bun ci și desene și picturi făcute direct pe pereți.
O vizită în Valparaíso te umple de veselie. Te face să gândești altfel. Dacă până acum ai râs de vecinii extravaganți, acum ai ocazia să vezi cât de sănătos este să fii diferit. Încerc să fiu convingător și vă las în compania unor fotografii...
