joi, 28 iunie 2012

Cutremurele din Chile

Tuturor prietenilor care mă compătimesc de fiecare dată când apare câte un cutremur (mai serios) în Chile...

Cutremurele de aici sunt ca o tachinare permanentă a naturii care o dată la zece ani devine serioasă. Fâșia lungă și îngustă de pământ numită Chile - aprox. 4300 km lungime și o lățime medie de doar 175 km - nu este niciodată liniștită. Plăcile tectonice de la vest și aprox. 500 de vulcani activi la est ondulează acest pământ în permanență.
Să conviețuiești cu cutremurele înseamnă să înțelegi natura. Câteodată înseamnă chiar să accepți că natura este mai puternică și să te resemnezi în fața ei. Pământul este viu și se mișcă iar noi trebuie să știm să nu ne punem în calea lui, să nu-l înfruntăm.

Biserica La Viñita, Santiago de Chile
Conchistadorii ajunși în Chile au avut mai mult de suferit din pricina cutremurelor decât de pe urma oricăror lupte. Și-au construit case mari și mândre, ridiculizându-i pe băștinași din pricina locuințelor modeste. Au înțeles într-un final că elasticitatea argilei și a paielor sunt cea mai bună soluție pentru o construcție durabilă, indiferent cât de primitiv ar părea.

Cea mai veche biserică din Santiago, La Viñita, păstrează și acum însemnele pactului cu natura: este construită din lemn, argila și paie. A fost ridicată în 1545 de către Inés de Suárez la scurt timp după ce aceasta a câștigat ultima bătălie importantă pentru Santiago în fața triburilor Mapuche.

Clădire afectată de cutremur
Chile a adoptat de-a lungul anilor diverse comunități în special europene. Fiecare a repetat aceeași greșeală pe care au făcut-o spaniolii în sex. XVI: și-au impus aroganța în fața localnicilor imitând arhitectura din țările de origine. Cum proverbul ”domnia și prostia se plătesc” este valabil în toată lumea, rând pe rând, la fiecare mare cutremur, semețele construcții aveau aceeași soartă tragică.

De aceea chilienii cunosc cel mai bine sufletul pământului. Știu să-l asculte dar și să-i fugă din cale când acesta se înfurie. Într-o anumită măsură au învățat chiar să-l îmblânzească. Nu degeaba se găsesc aici cei mai buni ingineri constructori din lume care oferă școlarizare chiar și pentru mai cunoscuții japonezi. Au învățat să amestece materialele, să le facă solide dar elastice iar construcțiile lor să se muleze după mișcarea pământului. Normele în construcție sunt carte sfântă.

Chilienii știu câte grade are un cutremur în timp ce pământul încă se mai mișcă iar sunetele de rocă dizlocată încă nu s-au liniștit. Își dau seama dacă sunt aproape sau nu de epicentru și dacă seismul s-a produs la o adâncime mai mare sau este mai aproape de suprafață. Durează minute bune până ce aparatura avansată și sateliții confirmă ceea ce lor pământul le-a spus deja. Ei știu care este intervalul obișnuit între două mișcări telurice și când să se aștepte la una mai puternică. Citesc în ondulațiile pământului ca vrăjitoarele în vinișoarele din zațul de cafea.


Santiago și Anzii Cordilieri